Avem în noi părți pe care preferăm să nu le vedem. Nu știm ce sunt, dacă sunt dorințe ascunse, frici, regrete, iubiri neîmplinite, eșecuri pentru care nu ne putem ierta. Le ascundem adânc-adânc în suflet, sperând că vor dispărea cu timpul. Sunt așa-zișii ,,scheleți din dulap’’, sunt partea din noi pe care o negăm.
Însă atunci când prindem curaj și le privim în ochi, aceste bucăti din sinele nostru, se transformă în surse de putere. În loc să fugim din calea lor, ar fi mai bine să le cuprindem, să inițiem un vals în pas usor cu ele, pentru că nu e simplu să procesăm, să îngăduim acele părți neiubite. Trebuie să ne acceptăm, fără să ne judecăm. Învățăm să ne cunoaștem mai bine, căutăm și aflăm de unde vin temerile noastre, facem o incursiune în trecut și descoperim ce ne ține legați acolo.
Când valsăm cu propriile emoții și gânduri, ne dăm voie să simțim tristețea, furia, ura, durerea, neiubirea, fără să ne dezaprobăm.
Vulnerabilitatea este cheia către acest dans. Să fim vulnerabili înseamnă să avem curajul de a ne arăta așa cum suntem, cu toate imperfecțiunile noastre. Umbrele noastre devin mai puțin înfricoșătoare atunci când le privim cu iubire și le lăsăm să își spună povestea. Fiecare parte din noi, fie ea luminoasă sau întunecată, are nevoie să fie văzută și ascultată.
Pașii în valsul nostru, în ritm de 1,2,3-1,2,3-1,2,3 sunt curiozitatea, blândețea si comunicarea.
Curiozitate!. Este despre a afla, prin introspecție, prin întrebări, ce ne provoacă stări de neliniște, de iritare, ce ne face să ne ascundem sau să reacționăm. Vom găsi, ascunse, în sufletul nostru evenimente neprocesate, din toate timpurile vieții noastre: copilărie, adolescență sau perioada adultă. Vom afla, astfel, ce părți din noi au nevoie de iubire.
Al doilea pas – blândețea, nejudeca pentru ceea ce simțim. Toți avem experiențe frumoase și mai puțin frumoase. Când îți vorbești cu blândețe, când îți oferi înțelegere și iubire,,,scheleții’’ tăi încep să își piardă din tărie și se transformă în surse de putere interioară.
Cel de-al trilea pas ne duce spre comunicare. Când împărtășim gândurile și emoțiile cu cei dragi, când le permitem să vadă și partea noastră vulnerabilă, creeăm conexiuni profunde. Noi devenim mai puternici atunci când ne dăm voie să fim văzuți, în întregime, cu bune și rele.
Umbrele noastre pot fi transformate în surse de creativitate, de inspirație și de motivare pentru a deveni cea mai bună versiune a noastră și pentru a crește.
În acest dans, ținând ritmul valsului, vom descoperi adevărata noastră frumusețe – o frumusețe care vine din autenticitate, din curajul de a fi pe deplin noi înșine, cu tot ceea ce suntem. Vom străluci cu adevărat, când ne vom recunoaște și parțile mai puțin luminoase!
Transformând emoțiile negative în lecții de viață, vom descrie traiectoria unei vieți pline de sens și mai conectată la esența noastră adevărată.
Îmbrățișând emoțiile, vom descoperi că în interiorul nostru se află un izvor nesecat de putere și înțelepciune.
