Daniela Banciu – în culisele scrisului
După o viață dedicată ingineriei, Daniela Banciu a ajuns la un moment de reflecție în care a simțit că există în ea ceva mai profund, ceva care depășește sfera tehnică și rațională. Deși ea și-a descoperit pasiunea pentru lectură prin adolescență și deși, apoi, experiența profesională i-a oferit o bază solidă, a simțit treptat nevoia de a explora și alte dimensiuni ale propriei persoane – latura creativă, introspectivă. Această căutare interioară a purtat-o dincolo de suprafața lucrurilor, către esență, acolo unde sensul, valorile și autenticitatea capătă glas, conturând astfel o perspectivă mai completă a parcursului ei personal.
Și-a dorit să scrie!
Pentru Daniela Banciu, scrisul pare să fie o cale de întoarcere spre sine, dar și o punte către ceilalți.
Te invităm să o descoperi în interviul de mai jos, într-un dialog despre pasiune, devenire, sens și curajul de a da glas vieții interioare.
(Reporter de serviciu: Mirela Carmen Stancu)
„Pentru mine, ‘vocea mea’ este acea parte din mine care nu mai tace, care nu se mai ascunde, ci se așază sincer în cuvinte. „Vocea mea” este, de fapt, întâlnirea dintre ceea ce am trăit și ceea ce îndrăznesc să spun.”
– Daniela Banciu
Despre început
Cum ai ajuns să scrii în antologia de ONIX și ce relație aveai cu scrisul înainte de această experiență?
Am ajuns să scriu în această antologie, ca răsplată a câștigării unui concurs cu tematică dată. Înainte de aceste concursuri (au fost încă alte două concursuri la care am participat și am reușit să mă calific), scrisul nu făcea, încă, parte din viața mea. Nici măcar nu îndrăzneam să cred că aș putea să-mi las sufletul să vorbească sau aș putea fi atât de încântată pe cât sunt acum, când o fac. Și totuși, pas cu pas, mai ales după întâlnirile și cursurile ținute de mentorul meu MCS, ceva s-a deschis. Acolo, printre cuvinte și îndrumări, mi-am găsit vocea de scriitor – un glas care aștepta, tăcut, să fie auzit.
Despre cărțile tale
Despre ce este, în esență, textul tău și ce te-a determinat să alegi aceste povești?
Textele mele, adunate în cele două volume ale Antologiei de Onix, sunt fragmente din viața mea, mărturii despre drumul meu, cu lumini și umbre, cu bune și rele și despre relația mea specială și profundă cu Dumnezeu.
Eu nu aleg nimic! Cuvintele vin singure și se aștern pe hârtie ca o chemare, parcă așa ar trebui, parcă acum este momentul în care ar trebui să iasă în lume. Poveștile sunt reale, sunt trăite de mine -fiecare rând poartă amprenta pașilor mei, a clipelor care m-au modelat, a emoțiilor care au prins rădăcină în mine. Scrisul a devenit astfel o mărturisire sinceră, un fir invizibil între ceea ce am fost, ceea ce sunt și ceea ce încă învăț să devin.
Despre procesul de scriere
Ai scris dintr-o suflare sau în mai multe etape? Ai avut un ritual sau a fost spontan?
Am scris mai degrabă dintr-o suflare, așezat, dintr-un fel de curgere firească. Cuvintele au venit atunci când au simțit ele că e momentul, iar eu doar le-am urmat. Uneori, totul se așternea aproape dintr-o dată, ca o descărcare de trăire, alteori reveneam la ele, mai mult ca să văd dacă ceea ce am scris mă reprezintă.
Nu am avut un ritual anume. Am scris când am avut inspirație. Uneori am scris ascultand pian clasic, alteori o muzică oarecare, pe fundal. Totul a fost spontan, născut dintr-o stare, dintr-o emoție care nu mai putea rămâne nerostită. Poate că singurul „ritual” a fost sinceritatea prin care am lăsat sufletul să vorbească.
Despre blocaje și vulnerabilizare
Ce înseamnă pentru tine să fii vulnerabil în scris? Ce ai învățat despre tine din aceste momente?
A fi vulnerabilă în scris, pentru mine, înseamnă să renunț la orice mască și să las adevărul să se vadă așa cum este sau cum îl văd eu – uneori dureros, dar mereu sincer. Înseamnă să nu mă ascund în spatele cuvintelor, ci să mă las văzută prin ele, așa cum sunt. Să scriu așa cum vorbesc. Nu e întotdeauna ușor, dar simt că voi reuși.
Din aceste momente am învățat că sunt mai puternică decât credeam, chiar și atunci când mă simt vulnerabilă. Am descoperit că emoțiile mele nu sunt slăbiciunile mele și am învățat să mă accept, să mă ascult și să am răbdare cu propria mea devenire.
Despre transformare
Scrisul te-a apropiat de tine? Cine ai devenit în urma acestui proces?
Scrisul m-a apropiat de mine într-un mod pe care nu l-am putut anticipa. A fost ca o oglindă sinceră, în care nu m-am mai putut evita, a trebuit să privesc. Prin fiecare cuvânt, am coborât mai adânc în mine și am început să înțeleg ce simt cu adevărat, nu doar ce arătam lumii.
În urma acestui proces de scriere, am devenit mai curajoasă. Curajoasă să simt, să recunosc, să spun. Am devenit o altă versiune a mea, poate mai autentică, care nu se mai teme să existe așa cum este, chiar și în imperfecțiunea ei.
Despre cititor
Ce ți-ar plăcea să înțeleagă cititorul? Ce tip de cititor crezi că va rezona cu tine?
Mi-ar plăcea ca cititorul să înțeleagă că dincolo de cuvintele mele stă adevărul unei trăiri sincere. Că textele mele nu sunt doar povești, ci bucăți din viața mea, fragmente de drum, încercări de a da sens emoțiilor și întâmplărilor prin care am trecut.
Cred că va rezona cu mine cititorul care simte profund, care caută răspuns dincolo de aparențe și care nu se teme să se oprească și să-și analizeze propriile trăiri. Cel care a trecut prin întrebări, prin îndoieli, dar și prin momente de claritate. Un cititor deschis către sinceritate, către interior, către emoția care are nevoie doar să fie simțită.
Despre motiv, scop, mesaj
Ce înseamnă pentru tine „vocea ta”? Este scrisul, pentru tine, vindecare, expresie sau altceva?
Pentru mine, „vocea mea” este acea parte din mine care nu mai tace, care nu se mai ascunde, ci se așază sincer în cuvinte. „Vocea mea” este, de fapt, întâlnirea dintre ceea ce am trăit și ceea ce îndrăznesc să spun.
Scrisul este pentru mine un drum spre mine însămi, o formă de înțelegere a vieții. Prin scris mă regăsesc și mă așez în adevărul meu, exact așa cum este el.
Despre viață
Ce ți-a plăcut cel mai mult în această experiență? Ai mai participa la un astfel de proiect?
Cel mai mult mi-a plăcut faptul că, prin această experiență, am descoperit că scrisul este o formă de întâlnire cu mine însămi. Am simțit că fiecare text m-a adus mai aproape de mine, cea în evoluție.
Da, aș mai participa la un astfel de proiect. Nu doar pentru scrisul în sine, ci și pentru procesul de descoperire pe care îl aduce cu el – pentru revelațiile care apar pe parcurs. Și, bineînțeles pentru a cunoaște alți scriitori.
Despre viitor
Te vezi continuând să scrii?
Da, mă văd continuând să scriu. Scrisul a devenit un mod de a înțelege viața și de a rămâne conectată la mine însămi, iar acest lucru nu cred că se va opri aici.
Ce visezi pentru tine ca autor?
Ca autor, visez să rămân autentică. Să scriu în continuare fără să pierd esența trăirilor mele și fără să mă îndepărtez de vocea mea care se conturează, treptat, în timp.
Ai în tine o carte întreagă?
Da… simt că în mine există deja o carte întreagă. O carte de memorii care se construiește odată cu mine, din experiențe, întrebări, credință și transformare.
Despre adevăruri nerostite și conștientizate
Ce ai descoperit despre tine prin aceste texte și ce te-a surprins la tine?
Prin aceste texte am descoperit că în mine există mult mai multă profunzime decât am intuit la început și că, atunci când mă las în voia scrisului, cuvintele vin cu o naturalețe care mă surprinde.
Ce m-a surprins la mine a fost curajul de a mă expune. Faptul că pot vorbi despre lucruri personale cu o deschidere pe care nu credeam că o am.
LA FINAL DE INTERVIU
Mirela Stancu: Dacă ar fi să lași cititorilor o singură frază, care ar fi aceea?
Daniela Banciu: Cuvintele mele nu sunt create – sunt trăite, apoi așternute pe hârtie. Prin ele nu mă explic, ci mă descopăr.
Pe Daniela Banciu o găsiți și aici:
Website: https://danielabanciu.ro/
Autor QUARTO: https://edituraquarto.ro/authors/daniela-banciu/
