Sunt copil. Privesc cerul și-mi doresc să fiu o pasăre, pentru a evada din viața singuratică, plină de griji și întrebări. Pentru a fi liberă.
Îmi imaginez cum zbor, ca o făptură cu aripi, nestingherită și explorez lumea.
Sunt o pasăre care nu are limite, nu are frică, nu se teme de înaltul văzduhului.
În zborul meu mângâi cerul și-mi port visurile în înalt. Zbor lin, fără oprire, traversând azurul nesfârșit cu o grație de balerină.
Simt vântul în penele mele în timp ce planez deasupra munților și a mării. Mă pierd în lumina dimineții sau mă las învăluită de apusul palid.
Sunt o pasăre în mijlocul naturii, aproape de soare, aproape de lună, de stele. Plutesc într-un univers vast ca o șoaptă peste lume.
Sunt liberă în mișcare, nu am griji. Dumnezeu mă hrănește, mă protejează.
Zborul nu este doar o mișcare prin aer, ci o libertate curgătoare, un cântec tăcut ce răsună din adâncul ființei mele.
Este dansul aripilor mele.
Cerul mă îmbrățișează cu brațele lui albastre, făcând ca zborul să fie o tăcere plină de cuvinte nerostite.
Aripile deschise sunt o promisiune a posibilităților nesfârșite.
Fiecare bătaie de aripi este o poezie neînțeleasă, dar profundă, care transmite dorința mea de a ajunge acolo unde nu există bariere.
Rămân cu ochii deschiși, privind cerul și păsările care se avântă în înaltul lui.
Poate, într-o zi, voi învăța și eu să zbor, în felul meu, în viața de zi cu zi.
Voi fi liberă, în armonie cu mine însămi, fără frica de încercare, de explorare. Mă voi ridica mai sus de limite.
Atunci, voi înțelege că adevăratul zbor nu are nevoie de aripi, ci doar de curajul de a fi eu însămi.
Că cerul e de fapt în mine și că libertatea nu e un vis îndepărtat, ci o alegere a inimii.
Copilăria mea e plină de imagini pe care le port încă în suflet:
Ce amintiri, ce culori, ce sunete!
Un amestec de râsete și lacrimi, de mister și descoperire.
O comoară ascunsă în care au prins viață primele mele întrebări despre lume, care m-au învățat să caut dincolo de aparențe.
Au fost clipe vesele, dar și momente triste.
Copilăria m-a schimbat și, ca adult, o privesc acum ca pe o oglindă a începuturilor și o punte spre libertatea de a zbura în interiorul meu.
Copilăria e pasărea din mine – fragilă, dar plină de curaj – care încă știe să viseze cerul. 🕊️💙
